Câmpean Ioana Maria Cabinet Individual de Psihologie

Sometimes children push us away at the exact moment they need us most.

When a child is overwhelmed, even connection can feel like too much. Questions, reassurance, touch or attempts to fix the problem can become one more thing their nervous system has to manage.

So when they say “Go away!”, we don’t always have to choose between leaving them completely or moving closer.

Sometimes we can stay nearby.

No questions. No demands. No pressure to talk or calm down.

Just the quiet message:

“I’ll give you space, but you don’t have to be alone in this.”

This is the kind of parenting I talk about throughout Guidance from The Therapist Parent — understanding what is happening underneath behaviour and knowing what to actually do in the moment, especially when your child is overwhelmed.

Because knowing that your child needs connection is one thing. Knowing how to offer it when they’re pushing you away is another.
If you want more practical strategies for responding to big emotions, behaviour and dysregulation, you can find Guidance from The Therapist Parent through the link in my bio.

Save this for the next time “go away” really means “I can’t cope with anything else right now.”

https://totuldespremame.ro/copilul-tau/psihologie-si-comportament/schimbarile-bruste-de-program-nu-sunt-confortabile-nimanui-psihologul-explica-de-ce-rutina-de-scoala-trebuie-reintrodusa-din-timp?fbclid=IwVERTSAT-ii1wZG9mBWV4dG4DYWVtAjEwAHNydGMGYXBwX2lkDDM1MDY4NTUzMTcyOAABHme_3T5_egqH49Tp3GD1cqGvNuxJEaOHhGzaeGPAqNStNO9yvjM6-0mUQU-a_aem_7HdgbsUpxGzMxQNocTJDEw&sfnsn=wa

#10 semne de luat în seamă

Criterii de sănătate psihică (Albert Ellis):

1. Respectarea propriilor nevoi și interese
O persoană sănătoasă din punct de vedere psihic își acordă timp și atenție propriilor nevoi, fără să le ignore în favoarea celorlalți. Își urmărește obiectivele și are grijă de propria bunăstare, păstrând în același timp respectul față de cei din jur.
2. Responsabilitatea față de propria viață
Își asumă responsabilitatea pentru deciziile și acțiunile sale, fără să dea vina pe alții pentru tot ce i se întâmplă. Înțelege că are puterea de a-și influența viața prin alegerile pe care le face.

3. Flexibilitatea
Este deschisă la idei noi și își poate schimba opiniile sau comportamentul atunci când apar informații noi. Nu gândește în termeni de „totul sau nimic”, ci se adaptează situațiilor.

4. Tolerarea incertitudinii
Acceptă că nu poate controla sau prevedea tot ce se va întâmpla în viitor. În loc să fie copleșită de nesiguranță, învață să trăiască și să ia decizii chiar și atunci când nu are toate răspunsurile.

5. Exprimarea creativității
Își folosește imaginația și își exprimă ideile, talentele și pasiunile în mod liber. Creativitatea contribuie la dezvoltarea personală și la găsirea unor soluții noi pentru probleme.

6. Gândirea științifică (rațională și bazată pe dovezi)
Analizează situațiile în mod obiectiv și caută dovezi înainte de a trage concluzii. Evită să ia decizii doar pe baza emoțiilor sau a presupunerilor.

7. Acceptarea de sine
Se acceptă așa cm este, cu puncte forte și slăbiciuni. Nu își condiționează valoarea personală de succes, greșeli sau de aprobarea celorlalți.

8. Asumarea riscurilor
Are curajul să încerce lucruri noi și să iasă din zona de confort, chiar dacă există posibilitatea de a greși. Înțelege că dezvoltarea personală implică uneori riscuri.

9. Amânarea plăcerii (hedonism întârziat)
Este capabilă să renunțe la satisfacțiile imediate pentru a obține beneficii mai importante pe termen lung. De exemplu, învață pentru un examen în loc să petreacă tot timpul liber distrându-se.

10. Acceptarea imperfecțiunii (antiutopie)
Înțelege că nici oamenii, nici lumea nu sunt perfecte. Renunță la așteptările nerealiste și acceptă că greșelile și imperfecțiunile sunt firești și fac parte din viață.

11. Responsabilitatea față de propriile emoții
Recunoaște că emoțiile sale sunt influențate în mare parte de modul în care interpretează situațiile. În loc să îi învinovățească pe ceilalți pentru ceea ce simte, încearcă să își înțeleagă și să își gestioneze emoțiile într-un mod sănătos.

12. Toleranța la frustrare
Acceptă faptul că nu toate dorințele pot fi îndeplinite imediat și că obstacolele fac parte din viață. Reușește să facă față dificultăților fără să renunțe sau să reacționeze exagerat.

Aceste criterii descriu caracteristicile unei persoane cu o bună sănătate psihică, capabile să se adapteze la provocările vieții, să își gestioneze emoțiile și să dezvolte relații echilibrate cu sine și cu ceilalți.

Ce sunt afecțiunile (tulburările) alimentare (de alimentație)?
Afecțiunile alimentare sunt tulburări substanțiale ale alimentației sau comportamentului legat de alimentație. Afecțiunile alimentare se pot asocia cu complicații medicale și psihiatrice, afectarea funcționării și reducerea calității vieții. Persoanele cu tulburări de alimentație au rate mai mari de deces față de4 cei ce nu au astfel de afecțiuni.
Cât de comune sunt afecțiunile alimentare și care sunt factorii de risc? Afecțiunile alimentare afectează 2-5% din oameni pe durata vieții lor și sunt mai comune la femei față de bărbați și în grupurile minoritare s*xuale și de s*x. Factorii de risc pentru afecțiunile alimentare includ istoricul familial de tulburări alimentare și experiențe negative în copilărie precum abuzul emoțional, fizic sau s*xual. Activități precum gimnastica, baletul sau modeling-ul care pun accent pe forma corpului sau greutate sunt asociate cu risc crescut de tulburări alimentare. Depresia, afecțiunile bipolare, anxietatea, tulburările obsesiv-compulsive și folosirea de alcool sau stimulante sunt și acestea asociate cu afecțiuni ale alimentației.
Care sunt cele mai comune 3 tipuri de afecțiuni alimentare?
Anorexia nervosa implică restricționarea aportului de calorii, ceea ce duce la reducerea greutății corporale—un indice de masă corporală (BMI, calculat ca greutate în kilograme împărțită la talie în metri pătrați) sub 18,5 pentru adulți (un BMI sănătos este de 18,5-24,9). Persoanele cu anorexia nervosa pot exagera cu exercițiile și sunt în mod tipic preocupate de greutatea și forma corporală. Femeile cu anorexia nervosa pot prezenta opriri ale ciclului menstrual sau menstre neregulate. Anorexia nervosa poate duce la osteoporoză, anemie, probleme cardiace, reducerea numărului de leucocite și nivele reduse ale mineralelor esențiale (sodiu, potasiu, fosfat, magneziu) și este asociată cu risc crescut de suicid.
Bulimia nervosa implică mâncatul excesiv și vărsături (auto-induse), utilizarea inadecvată de diuretice, laxative sau medicație pentru slăbit sau efort fizic exagerat. Vărsăturile frecvente expun dinții la acidul gastric ceea ce poate duce la pierderea smalțului dentar și eroziuni dentare. Purgația poate duce la deshidratare cronică care, la rândul său poate duce la retenție de fluide și dezechilibre minerale.
Mâncatul compulsiv implică excesu alimentar, inclusiv mâncatul până a senzația de plin inconfortabil, mâncatul mai rapid decât normal și mâncatul singur din cauza stânjenelii legate de cantitatea de alimente ingerate. Mâncatul exagerat se asociază cu exces ponderal, obezitate și dezvoltarea diabetului de tip 2.
Cum se tratează afecțiunile alimentației? Nu există nici o medicație eficientă pentru a trata anorexia nervosa. Tratamentul se concentrează pe obținerea unor ținte individualizate de aport caloric și spor ponderal. Tinerii cu anorexia nervosa pot beneficia de terapie bazată pe familie cu părinții supraveghind modelele alimentare. Indivizii cu anorexia nervosa trebuie spitalizați dacă au complicații serioase medicale sau psihiatrice precum bradicardie sau gânduri suicidare. Fluoxetina și alte antidepresive reduc episoadele de mâncat compulsiv la persoanele cu bulimia nervosa indiferent dacă au sau nu depresie. Antidepresivele și stimulantul lisdexamfetamina reduc frecvența episoadelor de mâncat excesiv. Terapiile focusate pe comportament, mai ales terapia cognitivă comportamentală, ameliorează simptomele pacienților cu bulimia nervosa și mâncat compulsiv.
Autor: Rebecca Voelker, JAMA; JAMA Patient Page
Sursa: https://jamanetwork.com/journals/jama/fullarticle/2835716...

🧠 FRICĂ vs. REALITATE: Ce se întâmplă din punct de vedere științific și chimic în mintea ta? 🧠

Ți s-a întâmplat vreodată ca o simplă grijă să devină un scenariu apocaliptic în doar 5 minute?
Nu ești singurul. În spatele acestei stări nu este o lipsă de voință, ci o „furtună” biologică și chimică. Creierul nostru este programat evolutiv să ne țină în viață, nu să ne facă fericiți.
Iată cm se dă bătălia neuroștiințifică în capul tău când apare frica:

🔬 Anatomia fricii: Deturnarea Amigdalei (Amygdala Hijack)
1. Alarma: Amigdala este radarul tău de supraviețuire. Când simte un pericol (real sau doar imaginat), ea reacționează în milisecunde și activează sistemul nervos simpatic („luptă sau fugi”).
2. Deconectarea Logicii: În acel moment, amigdala „taie curentul” către Cortexul Prefrontal (creierul rațional, responsabil cu logica). De aceea, când îți este frică, pur și simplu NU poți gândi limpede.

🧪 Cocktailul chimic: Neurotransmițătorii și hormonii care preiau controlul
Frica modifică instantaneu comunicarea dintre neuronii tăi. Iată ce substanțe îți inundă sistemul:
* 💥 Glutamatul (Acceleratorul): Este principalul neurotransmițător excitator. În momentele de frică, creierul tău este inundat de glutamat, pompând energie către circuitele de frică și punând întreaga rețea neuronală în stare de alertă maximă.
* 📉 Prăbușirea GABA (Frâna lipsă): GABA este neurotransmițătorul relaxării, cel care ar trebui să calmeze activitatea creierului. În timpul anxietății intense, nivelul de GABA scade dramatic. Este ca și cm mașina ta accelerează nebunește, dar frânele au cedat.
* 📉 Prăbușirea Serotoninei (Stabilitatea): Serotonina reglează starea de spirit și anxietatea. Când frica se instalează, deficitul temporar de serotonină te împiedică să vezi nuanțele unei situații, lăsându-te blocat doar în scenarii negative.
* 🛑 Blocarea Dopaminei (Lipsa de speranță): Dopamina este molecula motivației și a anticipării recompenselor. Când frica preia controlul, circuitele dopaminei sunt blocate. Creierul tău își pierde capacitatea de a anticipa un viitor bun, de a vedea soluții sau de a simți entuziasm. Totul pare instantaneu sumbru și fără ieșire.
* 🚨 Adrenalina și Cortizolul (Hormonii de șoc): Eliberați în corp, îți cresc ritmul cardiac, îți blochează digestia și îți fac respirația superficială. Corpul tău se pregătește fizic pentru un atac care, de cele mai multe ori, există doar în gândurile tale.

💼 Exemplul concret: Mailul de la job
* Ce face chimia fricii (Glutamat crescut, Dopamină blocată): Primești un mail scurt: „Vreau să vorbim mâine”. Creierul intră în alertă. Fără dopamină, nu poți vedea nicio oportunitate (cum ar fi o promovare). Apare gândul: „Sigur mă dă afară, intru în faliment!”
* Ce spune Realitatea (Când se restabilește echilibrul chimic): „Ai o evaluare excelentă luna trecută. Compania are profit. Cel mai probabil vrea doar o actualizare rapidă pe un proiect.”

💡 Cum folosești știința ca să îți recapeți controlul?
Nu te poți certa cu amigdala folosind argumente logice în plină criză, pentru că circuitele raționale sunt blocate. Trebuie să acționezi biochimic:
1. Respiră prelungit (Activează GABA): Schimbarea mecanică a respirației (expirații mai lungi decât inspirațiile) activează Nervul Vag și Sistemul Parasimpatic. Acest lucru stimulează eliberarea de GABA, punând frână furtunii din creier.
2. Mișcare fizică (Consumă Adrenalina): Fă 20 de genuflexiuni sau o plimbare rapidă. Ajută corpul să consume excesul de adrenalină și cortizol acumulat.
3. Setează un micro-obiectiv (Activează Dopamina): Imediat ce te-ai liniștit fizic, fă o acțiune extrem de mică și controlabilă (ex. bea un pahar cu apă, scrie 3 rânduri pe foaie). Bifarea unei sarcini simple trimite un mic impuls de dopamină în creier, redeschizând calea către optimism și soluții.
4. Pune-ți întrebarea de control: Odată ce ai recăpătat puțină claritate, reînvie Cortexul Prefrontal: „Ce dovezi REALE și BIOLOGICE am în acest moment pentru scenariul din capul meu?”
Frica trăiește în chimia reacțiilor rapide de supraviețuire. Realitatea se instalează când reînvățăm să ne echilibrăm chimia internă prin respirație și fapte concrete.


preluată